Abonare la newsletter

Fagaras – (tentativa)vf Moldoveanu 2544m; IARNA 12 - 14 apr. 2013

Din 16 Aprilie 2013
Participanti: Luiza Mateescu, Mihai Valentin Foghel, Raluca Antonesei, Bogdan Musteata, Ioan Busuioc, Dor Geta Popescu, Mihai Tinta, Toma Constantin, Cristi Seitan, Veronica Constantin, Stan Constantin, Andreea Radu, Tocanie Gabriel, Andrei Sarbu si Ovidiu Popescu.
Am incercat ascensiunea pe o ruta sudica, cea de la Nucsoara, pe Valea Rea, sperand la un strat mai subtire si mai stabil de zapada.
Vineri  am sosit, pe rand, in Nucsoara, si ne-am reunite la casa de vacant a familiei Constantin, iubitori de munte si natura, oameni deosebiti, evident membri ai Comunitatii 7 Munti. Las fotografiile lui Ioan Busuioc sa povesteasca cum ne-am bucurat pana seara.
Seara ne-am pregatit echipamentul, ne-am dorit o noapte rece si ne-am culcat repede pentru a ne trezi la 3.30 a doua zi dimineata.
Dimineata toata lumea se pregateste repede, totul fuinctioneaza conform planului afara de vreme: cand iesim din pensiune pentru a ne imbarca in masini pt transferul catre Stana din Valea Rea observam ca ploua usor, este cald, dar trecem repede peste detalii si plecam hotarati sa revenim, cu varful facut, pe la ora 21.
Masinile ne lasa la 7 km de stana, de aici drumul este cu zapada mare, moale si cu trei avalanse de traversat. Avalansele sunt cu bulgari mari, tasati, cu mai multe ture de cadere, deci par ca au adunat tot ce era de cazut. Lucrul ma bucura, incercand sa cred ca si de la stana in sus ar fi posibil sa fi cxurs tot ce era de curs iar zapada ramasa sa se fi asezat, eventual sa aiba si o consistent mai buna odata cu cresterea altitudinii.
N-a fost asa. Urcand de la stana am batut urme in zapada grea, desi soarele care aparuse nu o afecta, trseul nostrum fiind umbrit. Am continuat, in timp ce vaile de pe versantul insorit au inceput sa curga spectaculos. Am continuat sa urcam cu speranta, din ce in ce mai firava, ca va creste nebulozitatea si va scadea temperature. Pana la urma am gasit un damb iesit din zapada, care punea capat unui urcus sustinut si am evaluat realiatatea. Dupa ce am privit spectacolul naturii de la cca 1900m altitudine, sub prima terasa a abruptului, si zapada a inceput sa porneasca si de pe fetele expuse, nu numai de pe valcele, am luat decizia grea si neplacuta, de a ne retrage in siguranta. Am urmat traseul in sens invers celui inceput la ora 5 dimineata si, odata cu incepera ploii, am fost convinsi ca, desi facand parte din natura, locul nostru in acele momente era in alta parte. Ajunsi seara la Nucsoara ne-am bucurat de tura, de experienta acumulata, de faptul ca suntem impreuna si putem povesti 
Inscrie-te in comunitate