Abonare la newsletter

Ceahlau - Varful Ocolasul Mare 1907m, IARNA 08 - 10 Martie 2013

Din 11 Martie 2013
Participanti: Crina Coco Popescu, Mihai Valentin Foghel, Raluca Antonesei, Ovidiu Bejan, Mihai Tinta, Dor Geta Popescu, Mihnea Ibanescu si Ovidiu Popescu.
Ascensiunea de iarna pe Ceahlau, muntele legendar al Carpatilor Romaniei, a fost reusita, atat din punct de vedere al Circuitului, care propune atingerea celor 7 varfuri, cat si al peisajului, atmosferei grupului si vremii.
Sigur ca o povestire facuata de unul din participantii de la Iasi, cu simtire si exprimare moldoveneasca, cu legaturi subtile intre legendele locului si intamplarile momentului, cu perceptia proprie asupra vremii, a zapezii, a efortului si a reusitei, este ceea ce trebuie.
Pana va fi scrisa, ocup eu locul cu o relatare tehnica, scurta si nseaca, avand scuza ca, in realitate, daca vreti sa simtiti cum este, aplicati regula de la http://www.7munti.ro/despre :
"
Afacerile pot merge un timp si fara tine, ia-ti liber de la birou, prioritizeaza corect: tu si muntele pe primul loc!"

Ne-am reunit vineri seara la Izvorul Muntelui, seara tarziu, dupa sosirea trenului de la Bucuresti, la 21,45. Am trecut in revista echipamentul, zapada si temperatura peste limita inghetului si la acea ora.
Sambata  am plecat in jurul orei 9,30 pe traseul Lutul Rosu, catre Cabana Dochia. Vreme inchisa, umeda, peste ) grade. Zapada si ghiata pe poteca. Dupa ce trecem de plafonul de nori, incepe un vant usor care imprastie, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, nebulozitatea. Se dezvaluie peisaje deosebite, cu mare de nori deasupra vailor de jos si culmi inzapezite deasupra.
Am ajuns in 2,5 - 4 ore la Cabana, grupati pe afinitati in functie de satisfacia sportiva, artistica, estetica, introspectiva, pe care o cauta fiecare pe drumul catre varf.
Ne-am acomodat atmosfera si cu mancarea de la cabana, unii dintre noi s-au lasat coplesiti de caldura si confortul patului, altii au facut o tura pe Toaca si pe platou, incercand sa gaseasca prin ceata traiectorii optime prin zapada moale si mare.
Dupa o seara de cabana, cu povesti, povestitori, planuri si amintiri, am iesit putin afara sa admiram cerul senin si luminil;e asezarilor din vale. Aveam speranta unei duminici cu vreme senina si rece, cum ar fi fost ideal pentru varf.
N-a fost sa fie: dimineata a venit cu ceata si vant care, in loc sa imprastie nebulozitatea, o invartea, batand din toate directiile si pastrand vizibilitatea cam la cel mult 50 de m. Dupa o tura in care nu am gasit varful si am reusit sa pierdem si punctele cardinale, ne-am regrupat la cabana pentru a ne recapata simtul orientarii, perturbat grav de ceata, vant si zapada grea.
Am plecat, dupa o jumatate de ora, catre varf. De data aceasta l-am gasit, era la locul lui, numai noi navusesem senzatia, la prima incercare, ca se mutase.
Normal ca gustul paharului de vin ciocnit pe varf a fost mai bun, ca bucuria reusitei a fost deplina, lucru care, probabil se vede si din pozele facut. Noua, oricum, asa ni se pare. Poate pentru ca, vazandu-le, retraim, fiecare in felul lui, clipa de varf

Inscrie-te in comunitate