Abonare la newsletter

8 iunie 2013;Retezat - Varful Peleaga, 2509m; VARA.

Din 11 Iunie 2013
Participanti: Amalia Mursez, Mihai Valentin Foghel, Bogdan Musteata, Alexia Musteata, Dor Geta Popescu, Mihai Tinta, Elena Comanescu, Razvan Turcas cu Angus, Sorin Dogaru cu (cel alb si pufos din pozele de varf) si Ovidiu Popescu.
Ne-am reunite la Carnic, locul de parcare a masinilor. Era vreme inchisa, fapt pe care il luam ca atare fiind obisnuiti cu ploaia, se pare generala, care ne-a insotit pe portiuni mai mari sau mai scurte de drum, de la Iasi, Timisoara, Brasov, Pitesti sau Bucuresti, punctele de unde plecasem dimineata, Am fi gustat cate ceva, sa ne cunoastem putin inainte de a ne apuca de treaba, dar totul era inchis in zona turistica respectiva. Se pare ca inca nu incepuse sezonul acela scurt dar, se pare, intens, specific turismului romanesc, celebru pe net dar inexistent, in acceptia occidental a termenului, in realitate.
A urmat drumul de o ora si jumatate pana la Cabana Pietele. Ne-a plouat putin, dar a fost vreme placuta padurea frumoasa, raul spectaculos, totul linistit  sit init.
La cabana am gasit tot ce am avut nevoie pentru o cina urmata de planuri pentru a doua zi, de povestiri despre munte si despre noi, Inainte de a ne culca am mai discutat putin la lumina frontalelor, semn ca eram déjà un grup, desi, cu unii dintre noi, ne cunoscusem doar de cateva ore.
Sambata dimineata era senin, asa ca la ora 8 am plecat catre varf pe traseul Cab. Gentiana – Custura Bucurei – vf. Peleaga.
Am ajuns sus in 4 – 4,45 ore, in functie de conditia fizica si timpiul dedicate pozelor de catre fiecare, grabindu-ne, totusi, convinsi fiind ca vremea este in inrautatire, norii care se adunau neprevestind nimic bun.
Sus am prins si perioade de vizibilitate asa ca am stat cam jumatate de ora in care ne-am bucurat de privelisti deosebite, de faptul ca am facut varful toti, Alexia si Geta, de 9-10 ani, noii nostril colegi, Radu si Sorin cu prietenii lor patrupezi, Mihai, Amelia, Bogban, Elena, Vali si Ovidiu.
A urmat o coborare cam de 4 ore, pe o vreme cu ploaie, lapovita grindina si, din nou, ploaie, cu o coordonare mai dificila datorata oboselii. Am ajuns la timp pentru o cina care ne-a refacut complet, semn ca meniul a fost alcatuit cu mare grija si stiinta sa aduca aportul caloric necesar, iar hidratare a fost facuta dupa traditie si obicei, ceva mai putin stiintific, dar cu rezultate la fel de buna.
Inscrie-te in comunitate